Este o substanţă minerală şi un antioxidant. Seleniul a apărut pe scena dieteticii în anul 1930, dar apariţia lui nu a fost condiţionată de problemele generate de insuficienţa lui, cum a fost în cazul majorităţii componenţilor alimentari, ci de toxicitatea acestei substanţe pentru animale. Vacile, care păşteau pe terenurile unde solul conţinea o cantitate mare de seleniu, sufereau de o maladie cronică, numită boala de sărătură (cu pierderea blănii, ciroză hepatică, modificarea copitelor şi distrofic musculară).

Importanţa seleniului pentru om nu a fost clară până în anul 1979, când cercetătorii chinezi au descoperit că o maladie serioasă (cardiomiopatia sau slăbirea muşchiului cordului) poate fi prevenită prin administrarea seleniului la copiii şi tinerii suferinzi. Din acest moment o întreagă avalanşă de experienţe au confirmat rolul lui de antioxidant, care ajută vitaminele E şi C să protejeze organismul uman de diferite boli, cum ar fi cancerul, iar ţesuturile noastre - de distrugere sub acţiunea radicalilor liberi.

Surse alimentare
Produsele marine, rinichii, ficatul şi carnea conţin cantităţi mari de seleniu. Cerealele şi seminţele pot conţine cantităţi importante de seleniu, dar aceasta depinde de conţinutul de seleniu al solului pe care sunt cultivate. Fructele şi legumele conţin puţin seleniu.

Funcţiile în organism
Organismul are nevoie de seleniu, ca şi de vitamina E, pentru funcţionarea peptidei glutation - luptătorul contra radicalilor liberi şi antioxidant potenţial. Acest compus chimic sintetizat în organism asigură funcţionarea sistemului imunitar. Seleniul este necesar pentru sănătatea omului, deoarece sistemul imunitar ne protejează de infecţii, de apariţia cancerului şi, după toate probabilităţile, de îmbătrânire.

Interacţiuni
- Vitamina E asigură împreună cu seleniul buna funcţionare a peptidei glutation, de aceea insuficienţa vitaminei E poate reduce capacitatea de asimilare a seleniului.
- Vitamina C, un alt antioxidant puternic, contribuie la asigurarea metabolismului normal al seleniului, de aceea insuficienţa vitaminei C poate face dificilă asimilarea seleniului.

Mod de administrare
Încercaţi să vă procuraţi suplimentul de seleniu sub formă de L-selenometionină. Administraţi cantităţi de 100-200 mcg zilnic. Este indicat, de asemenea, şi selenarul de sodiu.

Simptomele insuficienţei
Nivelul crescut al colesterolului, creşterea lentă, infecţiile frecvente, reducerea funcţiilor ficatului şi sterilitatea masculină.

Simptomele supradozării
Alopecia (căderea abundentă a părului), artrita, fragilitatea unghiilor, gustul metalic în cavitatea bucală, durerile musculare, irascibilitatea, imunitatea scăzută, reducerea funcţiilor rinichilor şi ale ficatului, erupţiile şi paloarea feţei.

Securitatea utilizării
Administraţi seleniul sub formă de L-selenometionină, pe care organismul o asimilează repede şi în întregime şi care are efecte secundare minime.