Denumirea stiintifica a acestei plante este Aristolochia clematitis. In zona de vest a tarii i se spune marul-lupului, in sudul Moldovei, curcubetica, iar pe malul Dunarii, buruiana de remf. Creste prin vii, la margini de camp si prin locuri virane. Este inalta de jumatate de metru, uneori mai mult, iar frunzele ei amintesc oarecum de cele ale fasolei. Are florile galbene, un miros foarte puternic si destul de inecacios, fiind ocolita de insectele daunatoare, precum si de bolile virale si bacteriene ale plantelor. Este atat de rezistenta si vivace, incat sufoca adesea culturile, taranii nostri nemaistiind cum sa scape de ea (intre altele, rezista foarte bine si la ierbicide). Buruiana aceasta este - se pare - una din cele mai puternice plante medicinale din flora noastra, avand atat de multe aplicatii, incat ar putea fi scrise despre ea tomuri intregi. Comparatia cu forta unei explozii atomice nu este hazardata, doar ca efectul e pozitiv.

Partea aeriana a fost studiata intens in anii ‘80, cand savantii au fost fascinati de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. S-a incercat atunci izolarea din frunzele sale a unui medicament de semisinteza cu administrare interna, insa s-a dovedit ca separat de celelalte componente ale plantei, acidul aristolochic, principiul activ imunostimulator secretat de ea, este foarte toxic pentru ficat, putand favoriza chiar formarea tumorilor hepatice. Atunci s-a renuntat la studierea sa, ea ramanand, ca si pana atunci, in apanajul medicinii pore. Ceea ce ne determina acum sa scriem despre ea sunt nenumaratele semnale primite de la cititori, referitoare la miracolele terapeutice facute cu ajutorul acestei plante. Lista afectiunilor vindecate cu ea este impresionanta: de la boli hepatice si infectii recidivante la dermatoze rezistente la orice alta forma de tratament, tumori benigne si maligne sau boli ginecologice.

Utilizarea interna

Prezinta fara doar si poate riscuri, deoarece marul-lupului, fara a fi atat de toxic ca spanzul, matraguna sau rostopasca, are o anumita actiune nefasta la nivelul rinichilor si a tubului digestiv, in doze mari dand reactii adverse severe. Se pare ca in doze mici, de pana la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioada limitata de timp (maximum o luna), nu prezinta nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid in tratarea cancerului pulmonar, de piele, la san si la intestin, a hepatitelor virale, precum si a infectiilor intestinale, insa singurul care are investitura sa prescrie si sa conduca acest tratament este medicul curant. Din acest motiv, nu ne vom ocupa in acest articol de administrarea interna a marului-lupului, ci doar de tratamentele externe, care sunt lipsite de pericole, au o eficienta foarte mare si se aplica unei game foarte largi de boli.
Cateva forme de preparare si administrarea externa

Cataplasma cu marul-lupului

Se macina fin iarba de marul-lupului cu ajutorul unei rasnite de cafea, iar pulberea obtinuta se combina in proportii egale cu pulbere de radacina de tataneasa. Peste amestecul de pulbere de marul-lupului si tataneasa se adauga apoi apa calduta, amestecand mereu, asa incat sa se formeze o pasta cat mai omogena. Aceasta pasta se aplica printr-un tifon pe zona afectata vreme de o ora.
Baia de sezut cu marul-lupului
O mana de plante se lasa sa se macereze in 2 l de apa, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca 2 l de apa clocotita, dupa care se acopera, se lasa sa se raceasca si se filtreaza din nou. In final se combina cele doua extracte intr-un lighean, in care se va sta cu sezutul vreme de 20 de minute (adaugand din cand in cand apa calda, daca este nevoie). Este un leac foarte bun pentru hemoroizi, inflamatii anale, infectii genito-urinare recidivante.

Clisma cu marul-lupului

Preparatul pentru clisma se obtine dintr-o lingura rasa de pulbere de marul-lupului, o lingura de radacina de tataneasa si o lingura de flori de musetel, care se lasa la inmuiat in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in jumatate de litru de apa pana cand scade la jumatate; se lasa la racit decoctul, dupa care se combina cu maceratul. Cu preparatul astfel obtinut se fac clisme cu ajutorul irigatorului. Lichidul se tine in intestin vreme de 10 minute inainte de a fi eliminat.
Tinctura de marul-lupului

Intr-un borcan cu filet se pun frunze de marul-lupului bine pisate ori macinate cu rasnita de cafea, pana se umple borcanul. Apoi se adauga alcool alimentar de minimum 70°, atat cat cuprinde, amestecand din cand in cand, astfel ca planta sa fie bine patrunsa de alcool. Se inchide borcanul si se lasa la macerat vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza prin tifon. Se pun comprese pe locurile afectate cu tinctura astfel obtinuta.

Unguentul de marul-lupului

Sase linguri de tinctura se pun pe o farfurioara curata si se lasa sa se evapore pana isi reduc volumul de circa trei ori, obtinandu-se aproximativ doua linguri dintr-o pasta groasa si usor lipicioasa, cu miros puternic de planta. Aceasta pasta va fi adaugata peste un sfert de pachet de unt (usor inmuiat in prealabil in apropierea unei surse de caldura, fara a-l topi complet), amestecand bine cu o lingura pana se omogenizeaza perfect aceasta combinatie, care apoi va fi pastrata la frigider.
Boli care se vindeca prin tratamentul extern cu marul-lupului

• Pentru o cicatrizare estetica a ranilor sau a taieturilor in urma unor interventii chirurgicale - se pune pe locul afectat o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului o data pe zi, tinandu-se vreme de o ora. Viteza de vindecare va creste simtitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul abia vizibile.

• Ranile (inclusiv de la interventii chirurgicale) care nu se inchid - se trateaza cu comprese cu tinctura de marul-lupului. Un tifon bine imbibat cu tinctura se pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, dupa care se indeparteaza compresa si se lasa pielea sa se zvante vreme de macar o jumatate de ora.

• Cancer intestinal, genital, de rect, de prostata - se recomanda clismele cu marul-lupului, facute o data la doua zile. In cazul in care clismele sunt contraindicate, se fac zilnic bai de sezut.

• In cancerul genital la femei se face o clisma la doua zile si o irigatie vaginala (cu acelasi tip de preparat ca si la clisme) o data la trei-patru zile.

• Cancer esofagian, la limba etc. - se face gargara cu ceai de marul-lupului, tataneasa si musetel, preparat intocmai ca si cel pentru clisme. In cadrul aceluiasi tratament se vor realiza totodata clisme cu marul-lupului, o data la doua zile.

• Cancerul de piele - se face o data la doua zile o clisma cu marul-lupului si in plus se aplica zilnic o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repeta pana la disparitia totala a leziunii.

• Infectii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya - se fac spalaturi vaginale cu un ceai preparat la fel ca cel pentru clisme. Tratamentul se face vreme de 7-10 zile cu doua saptamani de pauza pentru refacerea florei vaginale. La barbati se fac zilnic bai de sezut cu marul-lupului, pentru sporirea imunitatii locale. Mai ales in infectii cu chlamidya si in cele bacteriene va fi respectat cu strictete tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele doua terapii mergand foarte bine in paralel.

• Rani purulente, greu vindecabile la degetele de la maini si de la picioare - se umple pe jumatate un paharel ingust cu tinctura de marul-lupului, dupa care se inmoaie in el degetul afectat vreme de 20-30 de minute. In cateva zile infectia se va retrage si apoi va disparea. Sunt multe cazuri de pacienti carora trebuia sa le fie amputat degetul si l-au salvat ca prin minune doar cu acest tratament simplu.

• Abcese, furuncule, eczeme infectioase rezistente la alte forme de tratament - se pune pe locul afectat o cataplasma cu marul-lupului vreme de trei-patru ore pe zi, dupa care se lasa pielea sa se zvante in aer liber vreme de o ora. Se repeta aplicatia zilnic, pana la vindecarea totala.

• Contra hemoroizilor - se foloseste unguentul al carui mod de preparare a fost descris anterior, cu care se fac aplicatii locale de doua-trei ori pe zi. Foarte utile sunt si baile de sezut cu marul-lupului, care vor fi facute o data la doua-trei zile.

Intoxicatia cu marul-lupului

Apare la adulti atunci cand se depaseste doza de 6 grame pe zi si se manifesta prin urmatoarele simptome: greata, varsaturi, scaune numeroase (uneori sangvinolente), urinari dese, inflamatii severe ale rinichilor, tulburari circulatorii. Utilizat extern, nu prezinta nici un fel de inconveniente, cu conditia sa fim atenti la manirea si depozitarea sa corecta. Toate tratamentele interne vor fi facute sub directa indrumare si supraveghere a unui medic. In caz de intoxicatie, de la primele simptome adresati-va medicului curant. Tratamentul consta in voma terapeutica (spalaturi gastrice), administrarea de carbune medicinal, producerea unei purgatii puternice. Nu faceti tratament intern cu marul-lupului fara indrumare medicala. Daca aveti in casa plante toxice, atunci pastrati-le in dulapiorul de medicamente, bine inchise, si puneti la indemana si antidotul elementar - carbunele medicinal, care trebuie administrat imediat, pana ajungeti la cea mai apropiata unitate sanitara.

Marul-lupului este una dintre cele mai utilizate plante inca din cele mai vechi timpuri. Primele consemnari despre folosirea ei in scopuri medicinale dateaza de acum... 5000 de ani, din Egiptul antic, unde ea era numita "iarba cobrei", intrucat era singurul remediu eficient contra veninului temutei reptile. Tot in Egipt era administrata pentru tratamentul infectiilor pielii, pentru vindecarea rapida a muscaturilor de animale si insecte, precum si pentru a apara oamenii de epidemii.

Vechii gali foloseau marul-lupului pentru tratarea tumorilor si a oricaror excrescente aparute pe corp.

In Evul Mediu, in Spania, planta era remediul de taina al cavalerilor care o foloseau pentru a-si tamadui rapid ranile primite in lupta si pentru a preveni infectiile, care in vremurile acelea erau fatale.

Herboristii englezi din secolele XVI-XVII recomandau mestecarea a doua-trei frunze de marul-lupului pe zi, pentru intarirea organismului impotriva epidemiilor, pentru eliminarea abceselor dentare si a tuturor afectiunilor gurii. Tot ei avertizau asupra toxicitatii plantei, aratand ca tratamentele interne mai lungi de trei saptamani pot dauna rinichilor, vezicii urinare si tubului digestiv.

In medicina noastra pora este consemnata folosirea acestei plante in foarte multe zone ale tarii. In Banat era utilizata contra "ranilor rele", adica a cancerului la piele, in Satu Mare si in Bistrita Nasaud era folosita pentru tot soiul de "bube" (boli de piele), pentru "tranji" (hemoroizi), dar si pentru tratarea cancerului de rect sau de intestin. In Moldova este consemnata folosirea acestei plante mai ales in judetele Vrancea, Galati si Bacau, unde era considerata un adevarat elixir contra bolilor femeiesti, precum si a celor recto-anale (se folosea sub forma de bai). De asemenea, se folosea pentru a face parul sa creasca frumos, pentru a indeparta cosurile de pe fata si a infrumuseta pielea. In Oltenia, marul-lupului era folosit in special pentru tratarea ranilor si a bolilor de piele, dar si a hepatitei si ulcerului stomacal (se administra putina radacina fiarta in lapte).

 Marul-lupului are efecte fantastice in orice afectiuni ale rectului si colonului (de la fisuri anale si hemoroizi pana la cancer de rect si colon), in orice fel de problema genitala (inclusiv cancer cu localizari genitale), in hepatite (inclusiv hepatita cu virus C) si in alte afectiuni hepatice, gastroenterologice (de exemplu, ulcerul), in boli dermatologice (chiar si psoriazis), in orice tip de cancer de piele, tumori bucale si esofagiene, tumori craniene, cancer mamar. Marul-lupului are puterea sa colecteze infectiile, sa le elimine si sa inchida in timp foarte scurt ranile, fiind foarte util in vindecarea leziunilor vechi, cronicizate. De asemenea, este foarte util daca se foloseste ca tratament impotriva caderii parului.
N-as vrea sa par lipsit de modestie, dar cred ca peste 1000 de oameni au beneficiat de acest tratament. Am observat o eficienta mai scazuta doar in cazul cancerului pulmonar si al cancerului de san. De aceea, in toate bolile de san (chisturi si tumori mamare) utilizez in tratament spanzul, pentru cura interna, iar pentru cura externa - cataplasme cu argila, cataplasme cu varza si comprese cu marul-lupului. In toate cazurile recomand si alte tratamente naturiste care, in plan general, sunt benefice procesului de vindecare. De exemplu, baile de aburi cu paie de ovaz, flori de fan sau coada-calului - in functie de afectiune. Impachetarile cu apa rece si turnarile de apa (hidroterapia lui Kneipp) sunt, de asemenea, de un real folos persoanelor suferinde. Umblatul descult pe iarba plina de roua, dimineata, este fantastic pentru sanatatea oricui. Nici un presopunctor nu poate echilibra functiile organismului uman asa cum o face Natura-mama prin acest procedeu simplu.
- Marul-lupului este o planta toxica, deci are anumite contraindicatii. Cum se foloseste ea in tratament?
- Intr-adevar, din cauza toxicitatii sale, marul-lupului este recomandat in special pentru tratamentul extern. Toti bolnavii cu afectiuni pe rect, colon sau la organele genitale trebuie dintr-o mana buna de marul-lupului la 6 litri de apa. Se fierbe pana ce lichidul scade la jumatate. Se lasa la racit pana la limita suportabila. Jumatate de litru de decoct se pastreaza pentru clisma, iar cu restul se face o baie de sezut, timp de 15-20 de minute. Dupa baie, decoctul pentru clisma se incalzeste la temperatura corpului si se fac trei clisme consecutiv. Apoi, se face un dus general cu apa rece. Bolnavul se va imbraca cu un halat de baie, fara a se sterge pe corp.
In afectiuni grave, avansate, recomand in primele doua saptamani si o cura interna cu ceai din marul-lupului, pe care, datorita toxicitatii plantei, prefer sa il prepar singur, astfel incat sa nu se produca intoxicatii accidentale.
sa faca bai de sezut. Se face u. Principiile active din marul-lupului trec in sange, ajungand in intregul organism. Astfel, este posibila eliminarea oricarei infectii sau tumori, aceasta facandu-se prin fecale, prin urina sau prin piele. As vrea sa-i atentionez pe toti bolnavii cu afectiuni grave care incep tratamentul cu marul-lupului - in special pe femeile care sufera de cancer cu localizari genitale - ca in primele 4-5 zile simptomele bolii se pot inrautati. Nu obligatoriu, dar in cele mai multe din cazuri a fost asa. Se intensifica durerile, bolnavul transpira abundent si urat mirositor, apar eliminari masive de sange negru, cheaguri si mucoase. Nu trebuie sa se sperie nimeni. Toate aceste manifestari sunt normale, organismul debarasandu-se in acest fel de toxine si infectii. Reteta, in dozele si concentratiile pe care le folosesc, nu are contraindicatii, deci nu poate sa faca vreun rau bolnavilor. In peste 85% din cazurile de cancer, rezultatele tratamentului cu marul-lupului au fost uimitoare.
- In timpul tratamentului se impune un anumit regim alimentar?
- In toate cazurile, tratamentul cu marul-lupului se face concomitent cu un regim alimentar strict. Acesta este esential pentru reusita tratamentului. Ca sa stopezi boala, trebuie in primul rand sa-i dai alimentele care nu-i convin, nu s-o sustii prin alimentatie. Fara regim alimentar nu se poate.?In functie de afectiune (mai putin in bolile de stomac), recomand sucurile naturale de legume si fructe, cura de cruditati, cura cu cereale incoltite, laptele crud (de la tarani) si multe altele. Am o stima deosebita pentru medici, ii respect pentru tot ceea ce fac, dar cu regimul alimentar pe care il recomanda bolnavilor de cancer nu sunt de acord, la fel cum nu sunt de acord nici cu terapia oncologica clasica. Nu trebuie sa-i spui sa manance gratar, ficat in sange sau cine stie ce alt fel de carne unui om n decoct concentrat bolnav, abia iesit din spital. Organismul este relativ curatat de toxine. Printr-o alimentatie necorespunzatoare, boala apare din nou si pacientul nu mai poate fi vindecat. Se tot spune ca organismul este slabit si ca are nevoie de proteine. Dar exista atatea proteine vegetale! Acestea de ce nu sunt recomandate? Daca s-ar face mai multa educatie, n-ar mai fi atatea cozi la policlinici, dispensare si spitale. Ar fi foarte bine sa se predea in scoli, macar o data pe saptamana, o ora de medicina naturista si de alimentatie corecta, astfel incat copiilor sa li se insufle de mici notiunile unui trai sanatos. Nu trebuie multa filosofie. Doar putina vointa din partea cadrelor de decizie. Doar asa am putea forma o generatie sanatoasa, care sa nu mai aiba problemele noastre.