Definiţie: totalitatea îmbolnăvirilor cunoscute la un moment dat , sau într-o anumită perioadă, în cadrul unei poţii dintr-un teritoriu bine delimitat, fie că acestea au fost depistate în perioada respectivă, la data îmbolnăvirii sau ulterior (chiar şi la deces), sau depistarea a fost efectuată într-o perioadă anterioară dar boala există şi în perioada prezentă şi fie că îmbolnăvirea s-a rezolvat (vindecare, deces) sau nu în perioada la care ne referim.

Prin consens internaţional din morbiditate fac parte şi traumatismele şi otrăvirile accidentale sau voluntare (omucideri, sinucideri), precum şi rănirile, traumatismele şi arsurile cauzate de războaie.

Forme de studiu ale morbidităţii:
1. Morbiditatea generală
- Incidenţa
- Prevalenţa

• - de moment
• - de perioadă

2. Morbiditatea pe contingente
3. Morbiditatea succesivă
4. Morbiditatea cu incapacitate temporară de muncă
5. Morbiditatea cu incapacitate permanentă
6. Morbiditatea spitalizată

Termeni utilizaţi în studiul morbidităţii:

•  Boală sau îmbolnăvire: entitate nozologică manifestată prin alterarea sănătăţii persoanei
•  Bolnav sau persoană bolnavă: noţiunea de boală nu se suprapune peste cea de bolnav pentru că o persoană bolnavă poate prezenta mai multe boli simultan
•  Caz clinic = bolnav - în morbiditate = "caz nou"/"caz vechi"

Caz nou depistat = diagnosticul la prima consultaţie medicală, ocazie cu care se şi înregistrează. Cazul nou depistat poate fi:
- clinic caz nou
- statistic caz nou (deşi data îmbolnăvirii putea fi în urmă cu ani, de exemplu bolile cronice

Caz vechi = caz deja diagnosticat şi înregistrat, care se prezintă la consultaţie ulterior pentru tratament, dispensarizare, etc.

Codificarea = formă de înlocuire a textului cu semne sau cifre condiţionale. OMS pentru realizarea unui limbaj internaţional comun a întocmit o listă internaţională a cauzelor de îmbolnăvire şi deces (Clasificarea internaţională). Ea se face pe baza unor criterii ştiinţifice recunoscute pe plan mondial: etiologie, manifestare clinică, localizare anatomică sau mixte. Periodic are loc o revizuire a acestei clasificări, în urma întrunirii unor comitete de experţi. În prezent se lucrează după a-X-a revizuire a OMS a clasificării internaţionale pe 1000 cauze de îmbolnăvire şi deces, de la 0 la 999.

Relaţia codificare - caz nou
Cazul nou se codifică la diagnosticare ( în sistemul informaţional propus de OMS) şi intră în calculul incidenţei. După vindecare, dacă se reîmbolnăveşte, se va codifica încă o dată ca şi caz nou ( ex. bolile acute).
Cazul vechi se codifică o singură dată, la prima diagnosticare, şi intră în calculul prevalenţei (ex. bolile cronice).

În studiul morbidităţii dezideratul OMS este cuprinderea în studiu a întregii poţii şi organizarea unui sistem informaţional pertinent.

Scopurile sistemului informaţional al OMS
• descrierea stării actuale de sănătate a poţiei printr-un sistem informaţional pasiv;
• declanşarea precoce a evoluţiei stării de sănătate printr-un sistem informaţional activ;
• previziunea tendinţelor pentru realizarea unei profilaxii optime şi eficiente precum şi pentru planificarea resurselor, elaborarea strategiilor, evaluarea eficienţei serviciilor de îngrijiri, a calităţii actului medical.

Importanţa sistemului informaţional: OMS consideră că sistemul informaţional trebuie să se bazeze pe culegerea datelor prin căi administrative obişnuite, accentuând importanţa consultaţiilor bolnavilor neinstituţionalizaţi (în cabinetul medicului de familie, a medicului specialist din ambulator). Atunci când îngrijirile medicale sunt acordate în dispensare publice (de medicină generală sau specialitate) statisticile acestor instituţii reflectă destul de bine morbiditatea generală a poţiei. Datele se combină şi se compară cu cele înregistrate în spitale, statisticile Caselor de Asigurări de Sănătate şi cu rezultatele anchetelor medicale bine organizate.

MORBIDITATEA GENERALĂ

Incidenţa

Definiţie: frecvenţa cazurilor noi înregistrate într-un anumit teritoriu şi o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, an) de către dispensarele medicale (teritoriale şi de intreprindere).

Din 1987 este obligatorie declararea de către spital şi de către specialiştii din ambulator a bolilor nou confirmate prin fişa de declarare/comunicare a bolilor cronice.
În calculul incidenţei bolile cronice apar o singură dată ca şi "caz nou" - la diagnosticare.
Bolile acute care se vindecă şi reapar ulterior ca o nouă îmbolnăvire, dar nu recădere, se consideră iar cazuri noi ( ex: gripa după două luni de la vindecare celei anterioare).
La depistarea mai multor boli la aceeaşi persoană se codifică fiecare dintre acestea.

Formule de calcul
1. Indici de incidenţă totală:

bn
It= x 1000
L

2. Indici de incidenţă specifică (pe sexe, grupe de vârstă, etc.):

bn(c,x)
Is = x 100000
Lx

It = indice de incidenţă totală
bn = boli nou depistate (caz nou)
L = număr mediu de locuitori
c,x = cazuri nou depistate de anumite boli, la o anumită vârstă

Lx = număr mediu de locuitori de o anumită vârstă
Valoarea maximă: peste 10000/00 pentru că o persoană poate avea mai multe boli
Valoarea minimă: nu poate fi 0 deoarece, în mod normal, se înregistrează orice afecţiune
Valori medii: 400 - 500 0/00 locuitori

Număr cazuri noi de boală "X"
Morbiditatea specifică pe cauze = x100000
Număr locuitori

- arată frecvenţa cazurilor noi de o anumită boală într-un teritoriu şi o perioadă de timp

Morbiditatea specifică pe cauze şi grupe de vârstă

Număr cazuri noi de boală"X" la vârsta"Y"
= x100000
Număr locuitori de vârstă"Y"

3. Structura incidenţei morbidităţii

Număr cazuri noi de boală"X"
= x100
Număr total de boli

- arată frecvenţa unei boli faţă de totalul îmbolnăvirilor
- se realizează rangurile structurii morbidităţii (ca şi la mortalitate)
rangul I: bolile aparatului respirator
rangul II: bolile aparatului digestiv
rangul III: bolile sistemului nervos şi ale organelor
de simţ

Factori care influenţează cunoaşterea morbidităţii:
- accesibilitatea
- adresabilitatea
- calitatea actului medical

Dacă accesibilitatea, adresabilitatea şi calitatea actului medical sunt optime, OMS consideră că ponderea ce rămâne necunoscută prin studiul incidenţei este de 25% sau chiar 10%.

Este important ca toate datele să fie înregistrate în fişa medicală unică, pentru cunoaşterea reală a stării de sănătate a poţiei şi creşterea calităţii actului medical acordat.

Prevalenţa

Definiţie: totalitatea bolilor care există la un anumit moment "critic"1 (ultima zi trimestrului, semestrului, anului) sau într-o anumită perioadă2 (trimestru, semestru, an).

1prevalenţă de moment
2prevalenţă de perioadă

Prevalenţa se calculează separat pe boli, în bolile cronice = totalitatea cazurilor noi şi vechi de îmbolnăviri.

Formule de calcul:

bn + bv
Pr. = x 100
L

bn (x) + bv (x)
Pr (x)= x 100 sau 100000
L (x)

Pr şi Pr (x) = indice de prevalenţă totală şi pe vârstă
bn, bv = boli nou depistate, boli cunoscute anterior ( vechi )
bn (x), bv (x) = boli nou depistate, boli cunoscute anterior, la anumite vârste

L, Lx = număr mediu de locuitori, număr mediu de locuitori la anumite vârste

Prevalenţa se studiază pentru că incidenţa poate prezenta variaţii foarte mari în momente diferite şi din cauze diferite:
- "falsa alarmă"
- "falsa acalmie"

De aceea este important calculul trendului care elimină aceste variaţii întâmplătoare.
Pentru cunoaşterea prevalenţei se combină diferite surse(consultaţii, anchete medicale complexe, fiţe de declarare, etc.).

• TBC Realitate
• Falsă alarmă
• Realitate
• Falsă acalmie

 

Morbiditatea succesivă
Se apreciază prin anchetă a stării de sănătate.
Prin studiu longitudinal, succesiv în timp, se pot stabili legături de cauzalitate în apariţia, agravarea complicaţiilor, asocierea şi concomitenţa mai frecventă a bolilor, precum şi cunoaşterea acelor categorii de persoane care rămân sănătoase an de an (se pot studia eventualii factori de protecţie).

Face posibilă cunoaşterea activităţii medicale în prevenirea morbidităţii, inclusiv nerespectarea programelor profilactice.
Permite un studiu ştiinţific, cu date stabilite de medic şi nu de bolnav ceea ce elimină erorile de apreciere a datelor anamnestice.
Se pot urmări an de an, individualizat îmbolnăvirile ce se succed la acelaşi contingent de persoane, asocieri de boli mai frecvente, implicaţiile unor afecţiuni în apariţia bolilor cronice, etc. Nu se studiază retrospectiv antecedentele bolnavului, ci se urmăreşte succesiv înlănţuirea istorică a evenimentelor ce duc la îmbolnăvire.
Constă din studiul cazurilor noi depistate într-un an şi studiul agravărilor (acutizări, recidive) bolilor cronice depistate anterior.

Permite urmărirea în dinamică a morbidităţii pe sexe, cauze, grupe de vârstă, astfel putându-se face comparaţii pertinente între regiuni, zone cu structuri diferite pe grupe de vârstă, fără să mai fie necesară standardizarea.
Permite o secţiune longitudinală a morbidităţii poţiei pe categorii de persoane sănătoase şi bolnave. Cuprinzând agravările în bolile cronice - pe cauze, sexe, grupe de vârstă, medii, etc. - dar şi date despre persoanele care nu au prezentat agravări în acel an - pe sexe, grupe de vârstă, medii - realizează un studiu complet şi complex privind morbiditatea poţiei.
Permite stabilirea numărului de persoane vindecate, îmbolnăvite (dintre sănătoşi), câte boli au mai contactat cei cu una, două, trei boli, numărul deceselor, etc.

Morbiditatea pe contingente

Ancheta stării de sănătate permite şi studiul morbidităţii pe contingente, adică proporţia de persoane bolnave dintr-o colectivitate şi numărul de boli ce revin de un bolnav.
Contingentul = efectiv de persoane selectate pe baza unor caracteristici comune (vârstă, sex, ocupaţie, mediu de provenienţă, etc.).

Din punct de vedere al Sănătăţii publice şi Managementului studiul pe contingente permite stabilire stării de sănătate a poţiei şi se subîmparte în :
- sănătoşi cu factori de risc fără factori de risc

- bolnavi cu factori de risc cu una, două sau mai multe boli fără factori de risc

În mediul urban morbiditatea pe contingente este mai mare decât în mediul rural şi mai mare la sexul feminin.
În raport cu vârsta grupa 30-34 ani are indicele morbidităţii pe contingente corespunzător indicelui mediu pe ţară.

Indicii obţinuţi descriu în general o curbă asemănătoare cu cea a prevalenţei morbidităţii, dar de nivel mai scăzut. Diferenţele sunt mai mici între 0-24 ani şi devin mai mari cu cât se înaintează în vârstă.

Pe medii distribuţia pe grupe de vârstă a morbidităţii pe contingente descrie o curbă similară cu cea din mediul întrunit- mediul urban- având însă un nivel mai ridicat. La 0-14 ani indicii din mediul urban sunt mai mici ca cei din mediul rural. De la 15 ani în sus, la toate grupele de vârstă mediul urban are valori mai ridicate decât mediul rural.
La femei supramorbiditatea se înregistrează la toate grupele de vârstă cu excepţia grupelor 0-9 ani şi peste 80 ani. Indicii minimi se înregistrează la grupa 15-19 ani, mai scăzute la sexul masculin. Indicii maximi se înregistrează la bărbaţii peste 80 ani şi femeile din grupa 74-79 ani.

Eficienţa măsurilor profilactice sau curative aplicate se va verifica prin studiul longitudinal al morbidităţii succesive.

 

 

Morbiditatea pe grupe de vârstă

Incidenţa morbidităţii este diferită în funcţie de grupa de vârstă. Cunoaşterea tendinţelor permite adaptarea serviciilor de îngrijiri medicale de sănătate (acţiuni profilactice, resurse materiale, umane, de timp, financiare, etc.).

Incidenţa

 

 

 

 

 

 

 

0 1 an 4 ani 14 ani 30-40 ani 60 ani

 

 

Cauze de morbiditate:
0-1 an - afecţiuni perinatale
- boli ale aparatului respirator
- boli ale aparatului digestiv
- boli infecţioase şi parazitare

1-14 ani - boli ale aparatului respirator
- boli ale aparatului digestiv
- accidente
- boli infecto-contagioase

14 ani - "vârsta de aur"

15-19 ani - indici minimi

20-60 ani - boli acute ale aparatului respirator şi digestiv
- boli cronice
- boli profesionale
la 30-40 ani indicele morbidităţii pe contingente este corespunzător cu indicele mediu pe ţară;

60 ani şi peste - boli cronice

Morbiditatea pe sexe

Există o supramorbiditate feminină la toate grupele de vârstă cu excepţia grupei 1-9 ani şi peste 80 ani (prin morbiditate succesivă pe contingente).

S-au căutat explicaţii
• vulnerabilitate mai mare a sexului feminin
• patologie genitală
Iuliu Haţieganu a descris aşa numita "dextrită"- afecţiuni ale ovarului drept, colecist, apendice, dar realitatea este că femeia are un nivel mai ridicat de cultură sanitară care o face mai conştientă asupra riscurilor îmbolnăvirilor şi datorită rolurilor ei multiple în familie are o adresabilitate mai mare la serviciile de sănătate.

Morbiditatea pe medii

În mediul urban morbiditatea pe contingente este mai mare ca în mediul rural.
Pe grupe de vârstă se înregistrează o curbă similară cu cea din mediul întrunit dar mediul urban are un nivel mai ridicat.
La grupele de vârstă 0-14 ani în mediul urban sunt indici mai scăzuţi ca ăn mediul rural. De la 15 ani în sus mediul urban are valori mai mari. Această creştere este aparentă deoarece:
• adresabilitatea şi accesibilitatea sunt mai mari în mediul urban
• calitatea actului medical este mai ridicată în mediul urban
• nivelul de cultură şi educaţie pentru sănătate este mai mare în mediul urban
• înregistrarea şi raportarea cazurilor este mai bună în mediul urban

Tranziţia morbidităţii

Este secundară tranziţiei demografice, fiind o consecinţă a ei dar şi a dezvoltării socio-economice.

Fenomenul se situează între cele două tipuri de morbiditate şi mortalitate:
- de tip primitiv
- de tip evoluat

Morbiditatea de" tip primitiv"
• endemic: boli infecţioase, parazitare, boli acute digestive;
• caracteristică ţărilor nedezvoltate socio-economic;
• şi în aceste regiuni se înregistrează cu frecvenţă crescută bolile cronice.

Morbiditatea de "tip evoluat"
• prevalenţă mare a bolilor cronice: hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, cord pulmonar cronic, boli cronice digestive, renale, diabet, etc.
• caracterizează ţările dezvoltate socio-economic şi este datorată şi creşterii ponderii poţiei vârstnice

Morbiditatea de "tip intermediar"- caracterizează ţările în curs de dezvoltare care au patologie infecţioasă în scădere şi patologie cronică degenerativă în creştere.