Una din cele mai moderne şi eficiente componente ale politicii fiscale din ţările europene occidentale o reprezintă TVA.

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă o impunere pe consum cu caracter general care se aplică o singură dată produselor indiferent dacă acestea reprezintă bunuri de consum sau mijloace de producţie, precum şi asupra serviciilor.

De regulă, sub incidenţa acestui impozit intră livrările de bunuri atât către terţi cât şi consumul propriu, achiziţiile de bunuri, prestările de servicii, bunurile importate. De asemenea, sunt impozabile şi unele operaţiuni asimilabile din punct de vedere fiscal vânzării sau cumpărării. Este cazul schimbului (fiecare produs este taxat la rândul său), a creditului pentru un consum, cel al cesiunii de mărfuri şi în general al oricărei tranzacţii referitoare la transferul de proprietate al unui bun material.

În principiu, nu sunt impozabile exporturile, profesile libere, prestaţiile cu caracter cultural şi social efectuate de şcoli, teatre, muzee, spitale, organisme sportive, emisiunile, spectacole de artă şi manifestări sportive, emisiunile radio-tv, editarea unor ziare sau periodice, transporturile publice de călători etc.

Datorează T.V.A. toţi cei care îndeplinesc o activitate economică indiferent de locul, scopul sau rezultatele economice. Prin activitatea economică se înţelege desfăşurarea acţiunilor în domeniul industriei, agriculturii, prestării de servicii, comerţ care comportă exploatarea unui bun corporal sau necorporal în vederea obţinerii de venituri.

Această taxă se aplică numai valorii adăugate de către fiecare participant în procesul de producţie şi circulaţie, respectiv asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare şi reprezintă valoarea propriei prelucrări.

T.V.A. este o obligaţie solidară a tuturor producătorilor şi comercianţilor care concură la producerea şi realizarea aceluiaşi produs, proporţional cu contribuţia fiecăruia la valoarea produsului, serviciului ( salariu, profit, amortizare, dobândă, rentă financiară).

În mod normal, plătitorul legal de T.V.A. este vânzătorul care incorporează T.V.A. în preţul obiectului vândut, dar suportarea reală a acestuia apasă asupra consumatorului potrivit mecanismului general al impozitelor indirecte.

T.V.A. se poate calcula prin aplicarea cotei procentuale astfel:
a) fie asupra valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic, şi reprezintă un venit al bugetului de stat;
b) fie asupra preţului de vânzare din stadiul respectiv.

Baza de calcul o reprezintă preţul de vânzare al diferitelor mărfuri sau valoarea serviciilor prestate. Se stabileşte volumul total al vânzărilor sau impunerilor pe perioada de impunere pe care se aplică cota de impozit.

Pentru a nu se impune de mai multe ori aceeaşi valoare se scot sumele vărsate anterior la buget cu titlu de taxă pe valoarea adăugată şi se evidenţiază distinct în factură.

Taxa pe valoarea adăugată se varsă la buget de către fiecare agent economic.

Statul are posibilitatea de a încasa o mare parte din impozit mai repede decât în cazul impozitului pe cifra de afaceri brută deoarece plătitorii au obligaţia de a ţine o evidenţă detaliată a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare şi a sumei impozitului plătit.

Apariţia şi evoluţia T.V.A.

Crearea şi perfecţionarea unui sistem fiscal care să corespundă principiilor generale ale impunerii şi obiectivelor pe care statul le urmăreşte prin intermediul unor categorii de impozite reprezintă un proces de durată care presupune experimentare şi generalizare în funcţie de rezultatele obţinute.

Un astfel de model este oferit de Franţa care după primul război mondial a trecut la impunerea directă ( asupra cheltuielilor). În 1917 s-a introdus o taxă proporţională asupra plătitorilor şi a fost înlocuită în 1920 prin impozitul pe cifra de afaceri ( asupra nivelului vânzărilor totale).

În perioada 1925-1936 s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse, iar din anul 1937 s-a instituit taxa unică asupra producţiei urmată de taxa asupra prestaţiilor.

În 1948 se trece la sistemul plăţilor fracţionate iar prin perfecţionarea taxei pe producţie se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cotă unică, care a ajuns la 15,35%.
Această evoluţie este considerată etapa premergătoare introducerii T.V.A., care în Franţa , a pregătit terenul pentru instituirea marelui impozit.

Etapele principale ale dezvoltării impunerii asupra circulaţiei mărfurilor până la introducerea T.V.A. au fost :
a) impozitul industrial şi comercial;
b) impozitul general pe circulaţie;
c) impozitul pe circulaţie pe o singură fază;
d) impozitul pe valoarea adăugată.

În perioada 1954-1955 s-a trecut la instituirea T.V.A. care înlocuieşte taxele asupra cifrei de afaceri printr-o taxă unică asupra cifrei de afaceri totale plătite în diferite stadii ale producţiei de către producători, fără a fi un impozit cumulat.

În anul 1966 se trece la o nouă reducere a cotelor la patru: cea normală, cea majorată, cea intermediară, şi cea redusă. Lărgirea sferei de aplicare a T.V.A. are loc prin Legea financiară din 1968 prin care a devenit principalul impozit indirect şi sursa de bază în alimentarea bugetului general al statului. Acest impozit a fost adoptat începând cu 1 Ianuarie 1970 de către ţările membre ale Pieţei Comune, urmărindu-se eliminarea impunerii în cascadă care se practica prin impozitul pe cifra de afaceri.

În 1977 s-a realizat armonizarea definitivă a T.V.A. în ţările membre a Comunităţii Economice Europene.

Mecanismul T.V.A. a cuprins toate statele O.C.D.E. şi marea majoritate a statelor lumii au introdus acest impozit în legislaţia lor, ajungând până în 1988 să fie adoptată în peste 50 de ţări. Introducerea T.V.A. este o cerinţă esenţială a membrilor C.E.E. deoarece aplicarea ei facilitează legăturile comerciale între state.

T.V.A. a fost introdusă în ultimii ani în Ungaria (1989), în Rusia (1992), în Cehoslovacia şi Polonia (1993).
În România, T.V.A. a fost introdusă în 1993. Preluarea unor aspecte din experienţa fiscalităţii indirecte a Franţei înseamnă o aplicare mult mai rapidă a modelului contemporan la particularităţile concrete ale economiei şi finanţelor restabilite conceptual după Revoluţia din Decembrie 1989.

 

Principii care stau la baza T.V.A.

T.V.A. este un impozit indirect, adică un impozit general pe consum care se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferul bunurilor

• a) T.V.A. are caracter universal deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor şi serviciilor din economie rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât şi din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor.
• b) T.V.A. este un impozit unic, dar cu plata fracţională, care rezultă din aceea că se calculează pe fiecare verigă (stadiu) care intervine în realizarea şi valorificare produsului. Este eliminată discriminarea, deoarece cotele sale se aplică asupra tuturor activităţilor economice.
• c) T.V.A. se caracterizează prin transparenţă, deoarece asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaşte exact şi concret care este mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată care-i revine.
• d) Un alt principiu este unicitatea, care există în faptul că indiferent de circuitul pe care-l parcurge materia primă până la realizarea produsului finit, este acelaşi ca nivel al cotei şi ca mărime . Prin urmare T.V.A. nu este dependentă de întinderea circuitului economic.
• e) Alt principiu se referă la aplicarea T.V.A. , care se face numai în ţara în care se consumă, deci nu unde se realizează produsul ci acolo unde el se consumă. În consecinţă tot ce se exporta e degrevat complet de plata acestui impozit, dar ce se importă se impune în mod corespunzător.

Caracteristicile T.V.A. în raport cu impozitul pe circulaţia mărfii (I.C.M.)sunt:
este un impozit unic cu două-patru cote, din care una normală (18-22%), alta redusă pentru produse alimentare şi servicii sociale de bază, (cca. 11%) şi una majorată pentru produsele de lux (cca. 25%) este un impozit neutru, care eliminat inegalităţile fiscale între circuitele de desfacere a produselor este un impozit modern, care permit reducerea de taxe pentru achiziţia de echipamente industriale şi pentru bunuri şi servicii acumulate în cadrul cheltuielilor generale, stimulează modernizarea întreprinderilor. Este un impozit clasic, stimulativ pentru micii producători prin scutiri de impozit pentru întreprinderile cele mai modeste sau în funcţie de cifra de afaceri, de numărul de salariaţi sau în funcţie de export.

În România, diminuarea impozitelor pe circulaţia mărfurilor a condus la introducerea T.V.A.

Situaţia, nivelului şi numărului cotelor de T.V.A. în diferite ţări

Analizând practica din ţările care au o bogată experienţă privind economia de piaţă, se observă că în prezent T.V.A. are în unele ţări europene un nivel unic. Până în anii 80, T.V.A. a jucat rolul de instrument în mâna statului, de influenţare a modificărilor structurale din economie.

Ca nivel, cota de impunere a T.V.A. variază foarte mult de la o ţară la alta.

Se observă din acest tabel că în majoritatea ţărilor occidentale cu economie de piaţă, opţiunea în aplicarea T.V.A. este pentru mai multe cote de impunere. Astfel numai în Danemarca, Marea Britanie se aplică o cotă unică de T.V.A. , în celelalte state menţionate se aplică două sau trei cote. Astfel în Grecia şi Belgia se aplică 3, respectiv 4 cote: pentru bunurile de consum de strictă necesitate, pentru produsele obişnuite de consum şi altele pentru anumite bunuri (cărţi, ziare, aur, etc.).

 

Principalele avantaje ale T.V.A. faţă de I.C.M

În cadrul reformei fiscale, un loc important îl ocupă înlocuirea impozitului pe circulaţia mărfurilor cu taxe pe valoarea adăugată începând cu 1 Iulie 1993. Avantajele introducerii T.V.A. sunt:
- eliminarea impozitării în cascadă (specifice funcţionării impozitului pe circulaţia mărfurilor), respectiv T.V.A. se obţine prin aplicarea unei cote proporţionale la o valoare fără impozit
- perceperea fracţională prin aplicarea la valoarea adăugată la fiecare stadiu de producţie sau circulaţie

Fiecare verigă care intervine în cadrul circuitului economic colectează asupra clientului taxa prevăzută de lege (respectiv calculată la livrări). Suma calculată nu este vărsată la buget, ci numai diferenţa între taxa facturată şi cea plătită furnizorului în amonte.
Din punct de vedere economic, T.V.A. conduce la încurajarea investiţiilor şi la reducerea costurilor acestora, deoarece fostul I.C.M. era indus în bunurile de investiţii, făcându-le mai scumpe.

Din punct de vedere fiscal, T.V.A. a adus realizarea unei uniuni vamale în sensul aplicării la frontiera , în cazul importurilor, a unui sistem de impozitare.
Pentru a reuşi în aplicarea corectă a reglementărilor T.V.A. , agenţii economici trebuie să asigure condiţiile corespunzătoare pentru întocmirea documentelor, prelucrarea informaţiilor şi conducerea evidenţelor, iar cei care desfăşoară activitate comercială cu obligaţia instalării aparatelor de marcat.