Condiţiile extraordinare de habitat (apă, pădure, hrană) au făcut din teritoriul Judeţului Călăraşi unul din segmentele cele mai importante ale zonei Dunării de Jos pentru anumite epoci favorizând porea acestor teritorii încă din paleoliticul superior -perioada  aurignacianului.

Astfel în perioada neoliticului dezvoltat şi a eneoliticului în această regiune s-au dezvoltat mai multe civilizaţii printre cele mai evoluate din lume pentru mileniul V si IV I.H. Culturi materiale precum Hamagia, Boian sau Gumelniţa au cunoscut o dezvoltare excepţională pe aceste meleaguri. Civilizaţii preistorice ca Boian, Gumelniţa (neo-eneolitic), Cernavodă, Coslogeni (epoca bronzului) poartă toponime călăraşene. Urmele tracilor timpurii, în fapt purtătorii culturii Coslogeni au fost descoperite pâna pe ţărmurile Marii Egee. Primul conducător get de pe aceste meleaguri, al cărui nume istoria l-a reţinut este Dromichete. El a realizat o mare uniune tribală, în câmpia munteană, pe malurile râului Argeş, cu capitala la Helis, nelocalizată încă. În anul 300 i.e.n Dromichete l-a învins pe Lisimach un fost general al lui Alexandru Macedon şi apoi în 292 i.e.n pe fiul acestuia Agatocle. După Imperiul Macedonian urmează romanii. Primii care iau contacte cu romanii sunt getii riverani Dunării. Epoca prefeudala şi feudalismul timpuriu poartă amprenta culturii romano-bizantine prin cetăţile construite de aceştia pe Dunăre, dintre care subliniem aici aportul extraordinar al cetăţii bizantine Vicina, construită pe insula Păcuiul lui Soare. Capitala unei regiuni de la nordul Dunarii (tema Paradunavon), Vicina va deveni şi un foarte puternic centru politic, comercial şi spiritual în sec. X-XIII, o adevărata placă turnantă a întregii Europe. În secolul al XII Vicina a fost centrul unei formaţiuni prestatale dunărene ce ocupa, în linii generale, şi teritoriul actualului judeţ Călăraşi. Primul mitropolit al Ţării Româneşti a fost Iachint de Vicina. Ruinele acestei cetăţi-metropola se afla la 10 km sud-est de Călăraşi.

Primul document de atestare a vieţii pe aceste meleaguri datează din 23 martie 1482 prin care domnitorul Basarab cel Tânăr trece în proprietatea mănăstirii Spanţov satul cu acelas nume. Un alt document scris care s-a păstrat şi care poate fi considerat documentul de atestare al actualului municipiu Călăraşi este datat la 1 iunie 1951 prin care domnitorul Radu Paisie declina proprietatea setrarului Borcea asupra satului Craceani-actualul cartier Măgureni. Lichireştiul localitate care a luat naştere pe locul actualului centru civic al Călăraşului, este atestat documentar, pentru prima oară în 1630 de domnitorul Leon Tomşa Vodă. Din 1699 devine căpitanie de margine a Ţării Româneşti odată cu înfiinţarea unui steag de Calarasi - ştafetari, de către domnitorul Constantin Brâncoveanu. În harta austriacă din 1971 este pomenit pentru prima oară în lume numele de Călăraşi în locul aceluia de Lichireşti. Din aprilie 1833 (când avea doar 866 locuitori) până în aprilie 1952, Călăraşul este capitala Judeţului Ialomiţa, fiind ridicat la rangul de oraş. Din septembrie 1852, oraşul capătă numele domnitorului Barbu Ştirbei, nume sub care îl găsim până în 1881 trecând apoi la numele actual de Călăraşi şi odata cu înfiinţarea Judeţului Călăraşi, devine capitala acestuia.