Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc,
chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc,
plânge şi suspină o bătrână mică,
care are fiul cât un puştiulică.

Căci la guvernare fiul ei iubit
a plecat aseară şi n-a mai venit.

Celularul sună noaptea jumătate.
Nu-i semnal, şi totuşi:
- Oare cine-i, frate?

- Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit,
n-a mai mers Taromu' şi n-am mai venit.

Sun din Capitală, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.

Căpitan e dânsu', e ca la armată.
Mica mea oştire fuge sfărâmată.

Vine criza, foamea, oamenii mă-njur.
L-am servit pe dânsu', m-a mâncat în cur.

- Ce spui tu, străine? Emil e departe,
cică de Băsescu nu se mai desparte.

Am crezut că-i glumă, dar era să mor.
L-am văzut aseară la televizor.

Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamă eu!

Lasă-mă cu Zeus, fiin-că omul chel
se joacă cu tine cum do­reşte el.

Te-a numit pe tine după Stolojan.
Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan.

Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş:
după tine vine Leana lu' Cocoş.

Du-te la Băsescu, fă-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu', să te-ntorci la Cluj!"